Dar fiecare dintre ele are nevoie de materiale pentru a fi construit.

Unele sunt materii prime considerate critice sau strategice pentru Europa. Ele sunt necesare nu numai pentru energia verde, ci și pentru digitalizare și numeroase tehnologii moderne.

De aceea, tranziția energetică deschide o discuție importantă: nu este suficient să întrebăm câtă energie produce un echipament. Trebuie să analizăm și de unde provin materialele, cât timp pot fi utilizate și ce se întâmplă cu ele la finalul ciclului de viață.

Uniunea Europeană și-a stabilit pentru 2030 obiective privind materiile prime strategice, printre care atingerea unei capacități de reciclare de cel puțin 25% din consumul anual.

Pentru un student care se pregătește pentru economia verde, aceasta schimbă perspectiva.

Ingineria viitorului nu va urmări doar performanța unui produs, ci și durabilitatea, reparabilitatea, reutilizarea și recuperarea materialelor.

Economia circulară pornește de la ideea că un material nu trebuie privit automat ca deșeu atunci când prima lui utilizare s-a încheiat.

Iar principiul DNSH ne amintește că o soluție destinată protejării climei trebuie gândită responsabil și din perspectiva celorlalte efecte asupra mediului.

Adevărata întrebare nu este doar „Este aceasta o tehnologie verde?”, ci și „Cum o putem face mai sustenabilă pe întregul ei ciclu de viață?”