Mai rar vorbim despre apă.

Totuși, legătura dintre apă și energie este mult mai puternică decât pare.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, în perioada 2000–2022, răcirea centralelor pentru producerea electricității a reprezentat aproximativ 36% din totalul captărilor de apă ale sectoarelor economice din UE, fără a include apa utilizată pentru hidroenergie. Aproximativ 65% din producția europeană de electricitate se bazează încă, într-o formă sau alta, pe apă pentru răcire.

Aici apare unul dintre beneficiile mai puțin discutate ale tranziției către anumite surse regenerabile.

Agenția Europeană de Mediu estimează că înlocuirea treptată a centralelor bazate pe arderea combustibililor cu energie eoliană și solară ar putea contribui la o reducere de aproximativ 25% a captărilor de apă din sectorul electricității până în 2050.

Este un exemplu bun pentru a înțelege că dezvoltarea durabilă nu înseamnă protejarea unei singure resurse.

Energia, apa, materiile prime și ecosistemele sunt interconectate.

Pentru un viitor specialist în domeniul verde, întrebarea nu ar trebui să fie doar: „Câtă energie produce această soluție?”, ci și:

Ce resurse utilizează? Cum pot fi utilizate mai eficient? Ce alte efecte produce?

Această perspectivă este legată și de principiul DNSH – „Do No Significant Harm”, potrivit căruia contribuția la un obiectiv de mediu trebuie analizată fără a ignora posibilele efecte semnificative asupra altor obiective.

În cadrul STUDY GREEN, dezvoltarea competențelor verzi presupune tocmai înțelegerea unui sector aflat în transformare.

Iar uneori, pentru a înțelege energia viitorului, trebuie să privim și către o resursă pe care o asociem mai rar cu producția de electricitate: apa.